.

Dedicatio:

“…DeGeneratiilor mutilate de -ESCU…”

.

.

Eminescu a fost un Maestru al Cuvantului,.. a fost un Poet - a ceea ce urma sa devina Literatura Româna,.. a fost un Publicist - a ceea ce urma sa fie Publicistica Româna… Dar!

…In momentul cand “a fost facut” poet national si universal,.. expresie suprema a neamului romanesc… “a devenit” o problema.

Problema aceasta… o avem, in prezent, fiecare dintre noi… pentru ca l-am asimilat pe Eminescu in fiinta noastra. Asa am fost educati.

Cum arata aceasta… “Fiinta”… a noastra?!

Hidos!..

Suntem, in adancurile fiintei noastre… niste… mandri proletari Nationalisti, Xenofobi, Antisemiti, Protocronisti, Deviati Sexual.

Ce ne-a “invatat” Eminescu?.. Iata:

I.

“Vai de biet român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul”

“Şi-i străin în tara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier”

“Cine-au îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia
Și neamul nemernicia!”

II.

“Spuneti-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea si mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.”

“Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susțin”

“De ce uitați că-n voi e și număr si putere?”

“Zdrobiti orânduiala cea crudă și nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri și bogați!”

“Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, si să trăim ca frati!”

“Sfărmati statuia goală a Venerei antice,
Ardeti acele pânze cu corpuri de ninsori”

“Sfărmati tot ce atâtă inima lor bolnavă,
Sfărmati palate, temple, ce crimele ascund”

“Sfărmati tot ce arată mândrie si avere”

“O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți
Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias’ ”

“Plăcerile egale, egal vor fi-mpărtite”

……………………………………………………………

III.

“În România totul trebuie dacizat ”

……………………………………………………………

IV.

“Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund. ”

“Vom visa un vis ferice, “

“Adormind de armonia
Codrului bătut de gînduri”

…………………………………………………………….

V.

“Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie,
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Și-am făcut din tine-un înger,”

“Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din visuri sece,
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț.
Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece,
Mă învață cum asupră-ți eu să caut cu dispret!”

……………………………………………………………..

VI.

“Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,”

“Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!”

…………………………………………………………….

Dupa ce asimilezi asa ceva,.. dupa ce traiesti asa ceva,.. nu ai cum sa fii un om normal; considerand norma civilizatiei europene.

Dupa ce asimilezi asa ceva,.. dupa ce traiesti asa ceva,.. nu ai cum sa nu regreti comunismul.

Dupa ce asimilezi asa ceva,.. dupa ce traiesti asa ceva,.. nu ai cum sa ai o viata sexuala implinita, licita, igienica,.. in familia proprie,.. lipsit de nostalgia incestului.

…………………………………………………………….

Fundamentarea Identitatii individuale si nationale… pe versurile unui asemenea poet…

…Ne-a Deviat!.. in sensul unui Primitivism Speculativ si Agresiv,.. ostil Normelor Civilizatiei.

Din aceasta cauza… nu vom fi Europeni!.. nu vom fi Normali!.. nu vom fi Civilizabili!

Cu parere de rau…

.

.

.

Vlad Totoianu

- Post Scriptum -

… dincolo de Nationalismul eminescian,..

…Patriotismului Nobil exprimat de Alecsandri… ramane o Cale Deschisa:

“I

Românul nu piere.

Din vârful Carpatilor,
Din desimea brazilor,
Repezit-am ochii mei
Ca doi vulturi sprintenei
Pe cea vale adâncita
Si cu flori acoperita,
Ce se-ntinde ca o ceata
Pân’ în Dunarea mareata
Si de-acolo-n departare
Pân’ în Nistru, pân’ în Mare.
Iar pe cel amar pustiu
Cu vazutul ce-ntâlnii?
Întâlnii viteaz ostean,
Purtând semne de roman,
Falnic, tare ca un leu
Si cu chip frumos de zeu.”

“- Sunt roman si sunt ostean
De-a-mparatului Traian!
Maica Roma cea batrâna
Mi-a pus arma asta-n mâna
Si mi-a zis cu glasul sau:
Fiiul meu, alesul meu!
Tu, din toti ai mei copii
Cel mai tare-n vitejii!
Mergi în Dacia, grabeste,
Pe barbari de-i risipeste,
S-apoi vecinic privegheaza,
Sentinela mult veteaza,
Si te-atine la hotare
Ca s-aud în departare
Rasunând dusmane pasuri,
Menintând barbare glasuri…”

“Venit-am si am învins!
Pe barbari pe toti i-am stins,
Si pe tarmurile lor
Acum, domn stapânitor,
Astept oardele avane,
Astept limbile dusmane
Care vin din rasarit
Ca potop nemarginit
Sa cuprinda, sa înece
Tot pamântul unde-or trece!
- O! viteze neferice,
Ai sa pieri în câmpi aice!”

“- Eu sa pier, eu?… niciodata!”

“Voi lupta, lupta-voi foarte
Far-a fi atins de moarte,
Caci român sunt în putere,
Si românu-n veci nu piere!”

“II

Apa trece, pietrele ramân.

Abie zice, si deodata
Fulgera-n cer o sageata,
Vâjâie, vine, loveste
Scutul care zânganeste
S-o respinge, - o zvârle jos
Ca pe-un sarpe veninos.”

“- Sentinela, privegheaza,
Norul crunt înainteaza,
Sentinela! te arata,
Norul crunt se sparge!… Iata
Iata oardele avane,
Iata limbile dusmane
De gepizi si de bulgari,
De lombarzi si de avari!
Vin si hunii, vin si gotii,
Vin potop, potop cu totii”

“Si barbarii toti gramada
Mortii crude se dau prada!
Zece cad, o suta mor,
Sute vin în locul lor!
Mii întregi se risipesc,
Alte mii în loc sosesc!
Dar viteazul cu-a sa pala
Face drum printre navala,
Si patrunde prin sageti,
Ca-i român cu sapte vieti!”

“III

Roma, Roma nu mai este.”

“Cu ce vifor de urgie
Navalira-n Românie!
Cum venira de turbati,
Ca balauri încruntati,
Cu o falca-n cerul sfânt
Si cu alta pe pamânt!
Dar s-au dus cum n-au venit
În pustiul lor cumplit,
Parasind în urma lor
Câmpul luptei de omor!”

“Unde sunt atâtea vieti,
Unde-s ochii îndrazneti?”

“Sa traiesti, ostas romane,
Stâlp al lumii apusane!
Tu cu pieptu-ti ai oprit
Valul crunt din rasarit,
Si cu bratul tau armat
Pasul soartei l-ai schimbat!
Dar ce zic!… un fior rece
Prin a lumii vine trece,
Caci deodat-un glas prin lume,
Fara seaman, fara nume,
Suna, duce-o neagra veste:
Roma, Roma nu mai este!…”

Zis-a glasul, un rasunet
Lung raspunde ca un tunet,
Si a Romei vultur falnic
Cade, dând un tipat jalnic!
Zis-a glasul, si cu jale
Plângând soarta mumei sale,
Fiul Romei cei batrâne
Scapa armele din mâine,
Pleaca fruntea si-n durere
Moartea cheama, moarte cere!”

………………………………………………………………