De ce Meritam sa Disparem si nu se Intampla?!…

I.De ce meritam sa disparem?..

………………………………………………………………………..

Ce spune o romanca in legatura cu Acropola Athenei si Parthenon?…

“Am dat 10 euro sa vad niste barne”

Ce spune alta … pe strazile Efes-ului?!…

“Auzi, bai Gica!.. Ne mai plimbam mult pe tarlaua asta de pietre?”

Altu’… in fata Catedralei Notre Dame:

“Ma enerveaza astia… e prea multa opulentza in biserica asta”

Inca unu… in Sagrada Familia:

“Chiestia asta… e o catastrofa inginereasca”

……………………………………………………………………….

In ‘89… 2% din populatie a iesit in Strada. Se intampla in Timisoara, Bucuresti, Brasov, Cluj.

In ‘92… 60% din votanti il alegeau pe Iliescu.

In 2000… alegeam intre Iliescu si Vadim.

In 2006… era condamnat Comunismul in Romania… si romanii habar nu au de asta.

In 2010… 60% dintre romani considera bun Comunismul si 80% - ca nu au avut de suferit(ei sau neamurile lor) in Comunism.

………………………………………………………………………..

II. De ce nu disparem?

… acum, raspunsul meu este: Pentru ca nu suntem.

Nu am disparut sub “vitregiile vremurilor”… pentru ca nu am fost vreodata.

Nu vom disparea… pentru ca nu vom fi niciodata.

Pot spune ACUM, pentru ca o spuneam si ATUNCI.

Atunci am trait… iar ce am trait e in Mine… si nu e Amintire!.. E Ura.

Atunci…

Mergeam la “Alimentara” cu bani mototoliti intr-o mana si cartela de alimente intr-alta,.. pentru ca sa stau la coada,.. pentru ca sa simt putoarea si imbrancelile rrromilor,.. pentru ca, eventual, sa “prind” ceva inainte sa se termine sau sa lesin.

Atunci…

“Ai Mei”, Oameni de Teatru, aveau impreuna 4.500 de lei… adica tot atat cat avea un maimutzoi din Vaslui - ciocanar la Steagu, Tractoru sau Rulmentu.

Atunci…

Imi faceam temele pe bezna, in lumina chioara a lumanarii si cu fes pe cap… pentru ca se dadea la calorifer Rece si la bec Intuneric.

Atunci…

Dimineata si Seara mancam: “Ceai cu paine cu gem”, la Pranz: Ciorba. Duminica era carne… si prajitura(uneori).

Atunci…

Am invatat sa-mi cos hainele, sa-mi “dau drumul la maneci” cand “se scurtau”, sa-mi lipesc papucii… ca sa nu ma mai simt aiurea cand… inevitabil… “iar cresteam”… sau “iar imi rupeam ceva”.

Atunci…

Nu il injuram pe Ceausescu… ci Blestemam Comunismul… impreuna cu Bunicii Mei. Ceausescu era un “cizmar”… in schimb Comunismul era “Demon”.

Ei nu puteau sa uite cand “jucau mojicii” pe pamanturile lor dupa Colectivizare; cand barbatii lor erau luati cu duba si batuti zile in sir; cand fetele lor erau ascunse “sa nu le caneasca bolsevicii”; cand trebuiau “sa inceapa de la zero un altfel de viata” - pentru ca luptasera in Est.

Nu puteau sa uite ca in ‘38 “limba strazii” era in Brasov… Franceza sau Germana iar peste douazeci de ani auzeai: “shi bre!.. shi?!.. nu tzii ghinii? Viezatzi di triaba ta!”

Nu puteau sa uite ca invatasera in Liceu: “Latina si Greaca Veche”… si se cruceau ce bazaconii ne invatau pe noi… mai ales la Istorie si Matematica.

Ei, Bunicii Mei, stiau exact ce s-a intamplat in Timpul Vietii Lor. Preziceau ca Romania nu mai are cum sa-si revina cu toti “ciocanarii si decretzeii” care bantuie orasele.

Trebuie, ACUM, ca si ATUNCI - sa le dau dreptate… doar cu o singura obiectie:

“Revenirea” este ImProprie; Forma Romaniei Interbelice era Modernitatea Franco-Germana… DAR… Fondul era Vlaho-Slav Medieval-Timpuriu.

………………………………………………………….

Nu am nostalgii de doi bani… si gretoase in legatura cu vremurile cand “ma jucam in fata blocului” sau cand “poshteam o sticla de aurora si o punga de pufuletzi”… sau cand “mergeam in tabara si ne distram in careu la drapel”… chiar nu tresalta in mine emotia de fost pionier.

Si acum citesc, Si acum merg pe munte, Si acum invart lumea in dialog cu doi-trei prieteni, Si acum ma pierd si ma adun pe acorduri de pian…

Asa cum eu nu ma schimb in Interiorul Meu… asa si altii - Nu au cum sa se schimbe…

In fond… Romania Noastra… nu are cum sa se schimbe. Si nu are cum sa Devina daca Noi nu ne Schimbam. Asa ca…

Ramanem doar - Ce nu am fost niciodata.

Vlad Totoianu