Intre ziduri…

…poate fi ingradire de libertate, pedeapsa, izolare, raceala sau poate fi istorie, refugiu, conservare, apartenenta. Intre real si ideal este o granita subreda ce poate fi trecuta prin perseverenta, devotament, dragoste si credinta.Totul este Vointa.

Un strop de sudoare prelins de pe frunte pe o piatra rece strabate abisal veacuri de existenta si statornicie, ne leaga de Mama Glie re-creandu-se acel cordon ombilical, taiat violent inainte de vreme si care unora le-a ramas din fericire sub forma unei cicatrici sangerande ce le aduce aminte de origini.

Intre zidurile istoriei s-au nascut legende, s-au trait idealuri, s-a jertfit, s-au creat popoare, s-a murit pentru un tel.

Intre zidurile impuse de istorici s-a nascut incertitudinea, s-au creat razboaie, s-au format aliante meschine, s-a schimbat din condei un trecut care a dus la un prezent in care suntem prizonieri.

Nu trebuie sa ne uitam decat la cei care suntem azi si vom intelege faptul ca nu are cum sa se schimbe nimic in bine… prea curand.

In plus, nu putem sa ne laudam ca mai suntem nici daci (n-am pastrat nimic de la ei - curaj, devotament, dragoste de tara, credinta) si nici romani - ca nici de-acolo n-am mai pastrat nimic (onoare, perseverenta, organizare, autoritate).

Din pacate, trebuie sa avem Clar in vedere toti migratorii cumano-pecenego-fino-ungro-avaro - slavoni si alte natii aciuate pe aici. Mai nou, imprumutatam caracteristici ale “culturii” de cartier  care incep sa ne domine viata, conduita si gandirea.

Am ajuns un popor fara nici un ideal, fara nici un principiu, fara identitate nationala si in curand o sa ne pierdem si ceea ce am mostenit: trecutul, istoria si stramosii pe care nu-i mai meritam de mult.

TREBUIE sa schimbam CEVA care sa ne readuca pe traiectoria cea buna. Dar, mai intai de toate, trebuie sa identificam acel ceva care se afla intre “zidurile” inimii noastre.

Lucian Comsa